Betonul este o piatră artificială obținută prin întărirea amestecului omogen dintre un “liant”, un amestec de sorturi de agregate de balastieră sau carieră, apă şi aditivi. În cazul betonului de ciment – cel mai cunoscut și folosit material de construcție din lume – “liantul” este reprezentat de CIMENT, restul componenților fiind cel de mai sus, în proporţii bine stabilite şi calculate, în funcţie de aplicaţia dorită şi tehnologia de punere în operă.
Betonul proaspăt reprezintă compoziția omogen amestecată, aflată în stare vâscoasă, care permite punerea în operă (turnarea în cofraje de orice formă) şi compactarea (vibrarea fiind cel mai cunoscut procedeu).
După o anumită perioadă de timp, betonul devine solid, obținând o rezistenţă la compresiune semnificativă prin reacțiile chimice specifice la care contribuie cimentul aflat în compoziția sa.
Pe lângă rezistența la compresiune betonul este caracterizat si de rezistența la factorii de mediu în raport cu care acesta trebuie să fie durabil. De exemplu un trotuar sau o platformă betonată trebuie să fie rezistentă la solicitarea dată de ciclurile de îngheț-dezgheț, agresiunea sării pentru dezghețare sau abraziunea pneurilor.
Betonul, în majoritatea elementelor de construcție, se folosește împreună cu armături (bare din oţel) cu care acesta conlucrează, definind ceea ce întâlnim în practică sub denumirea de “beton armat”, structural.
Practic, structurile din “beton armat” reprezintă marea majoritate a structurilor pentru construcții. Aderenţa dintre beton şi armătură (adică faptul că ele lucrează împreună) reprezintă o proprietate esenţială a betonului armat care conferă stabilitate, durabilitate şi rezistenţă în timp specifică structurilor din beton armat.
Materialele componente ale betonului
Cimentul este un praf măcinat fin de culoare gri, cu diferite nuanțe – de la gri deschis către gri închis (ȋn funcţie de tipul de adaos folosit) – care, după amestecarea cu apa formează o pastă care face priză, se întăreşte datorită reacţiilor şi proceselor de hidratare a cimentului, fixând granulele de agregat în cuprinsul acesteia. Pasta întărita se mai numește si „piatră de ciment”. Cimentul uzual este fabricat în baza SR EN 197-1:2011.
Cimenturile se produc în trei clase de rezistență la compresiune: 32,5, 42,5 și 52,5 fiecare din acestea în două variante privind nivelul rezistenței inițiale (normală „N” sau mare „R”). În betoane obișnuite se folosesc cimenturi de clasa 32,5 și 42,5 iar în betoane de înaltă rezistență cimenturi de clasa 42,5 și 52,5.
Agregatele care se pot folosi în betoane sunt materiale granulare de balastieră sau carieră – care constituie ponderea cea mai mare (~75-80%) în cadrul unui metru cub de beton. Pentru a putea fi utilizate în betoane, agregatele trebuie să fie sortate şi spălate şi trebuie să se supună exigențelor standardului SR EN 12620:2013.
Apa de preparare asigură hidratarea cimentului şi implicit inițierea reacțiilor chimice care conduc la formarea pastei de ciment întărite (a „pietrei de ciment”). La prepararea betoanelor, apa trebuie să fie limpede, fără impurități, sau poate fi folosită, în mod limitat, apă reciclată în stațiile de beton specializate.
Ca regulă generală, apa potabilă poate fi folosită la prepararea betonului. Utilizarea în exces a apei în compoziția betonului are efecte dăunătoare asupra durabilității.
Obiceiul “atât de întâlnit” (din păcate) de adăugare a apei în mod necontrolat, în camionul malaxor sau în betoniera de şantier pentru ai conferi betonului „lucrabilitate”, întrucât apa “oricum se evaporă”, este cât se poate de dăunător. Apa dozată corespunzător reprezintă unul din elementele „cheie” pentru calitatea și durabilitatea betoanelor. Conținutul de apă al unui beton se exprimă sub forma raportului A/C (apă/ciment exprimat în masă). Pentru rețetele obișnuite de beton acest raport are valori între 0,40 și 0,55.
! Ține minte: adăugarea de apă necontrolată în beton poate compromite rezistența și durabilitatea acestuia.
Aditivii sunt produse chimice, lichide sau solide, adăugate în compoziţia betonului cu rolul îmbunătăţirii anumitor caracteristici în funcţie de tehnologia de punere în operă şi aplicaţia avută în vedere. Adăugarea aditivilor în timpul procesului de amestecare a componenţilor betonului are drept consecinţă modificarea controlată a proprietăţilor acestuia în stare proaspătă şi/sau întărită.
Dată fiind diversitatea tehnologică a modului de preparare și punere în operă a betonului precum și posibilitățile extinse de utilizare ale diferitelor tipuri de ciment producerea betonului se face conform cu normativul NE012/1:2022 (Normativ pentru producerea betonului și executarea lucrărilor din beton, beton armat și beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului).
! Folosește beton certificat produs de către o stație de betoane autorizată pentru o structură durabilă și rezistentă. Nu ezita să contactezi un consultant tehnic care iți poate recomanda un beton corespunzător aplicației tale.
Comandă betonul pentru lucrarea ta pe HMBETON.RO.
